From Berlin, with love: interviu cu actrița Anna Schumacher (Hackerville)

Pe actrița Anna Schumacher, născută în România, dar stabilită în Germania, o vedem în noiembrie în Hackerville, noua producție HBO Europe și TNT Serie, regia Igor Cobileanski și Anca Miruna Lăzărescu.

Anna Schumacher este fiica actorului Ovidiu Schumacher și nu și-a imaginat vreodată că ar putea fi altceva decât actriță. A părăsit Bucureștiul pe când era copil, locuiește în Berlin iar în această toamnă o vedem în  Hackerville, drama HBO care spune povestea unui periculos atac cibernetic provocat de o rețea de hackeri români, pe urmele căreia pornește experta în criminalitate informatică Lisa Metz. Ce înseamnă pentru ea acest rol, cum se raportează azi la România și cum arată cotidianul ei berlinez, aflăm din rândurile care urmează.

Hackerville. Cum ai reacționat primind rolul din producția HBO?

Atunci când m-a sunat Anca Miruna Lăzărescu și mi-a spus: „Anna, ai luat rolul!”, aș fi vrut să închid telefonul, să țip de fericire, dar ea a început să îmi dea, desigur, detaliile legate de pregătirea serialului. La finalul conversației, mi-am dat seama că nu am reținut decât jumătate din ce mi-a spus, din pricina emoțiilor. Pe această cale, o rog pe Miruna ca atunci când va da unui actor o asemenea veste să lase lucrurile importante pentru o conversație ulterioară. (Râde.)

Lisa Metz. Cum este Lisa, personajul tău, ce îți place la ea?

Lisa Metz este agentă a Serviciului German de Investigații Criminale din Frankfurt, specializată în atacuri cibernetice. Este născută în Timișoara și trăiește în Germania de 28 de ani. E un om al rutinei, disciplinată și ambițioasă. Este trimisă în România în interes de serviciu, să rezolve un caz de hacking, dar călătoria în România îi schimbă viața într-un fel neașteptat. Îmi plac ambiția ei, pasiunea pentru job, perseverența, simțul puternic al dreptății și inima ei mare.

O întâmplare. Ai o poveste preferată de la filmările pentru Hackerville?

Am avut o întâlnire extrem de plăcută cu un membru al echipei, care mi-a mărturisit că unul dintre prietenii lui a făcut parte din echipa de producție a filmului Faleze de nisip (regia: Dan Pița, 1982), film în care am jucat cu tatăl meu când aveam trei ani. A fost un moment foarte emoționant să văd fotografii despre care nu știam că mai există.

Amintiri din România. Care sunt primele lucruri care-ți vin în minte din copilăria ta la București?

Îmi aduc aminte de Muzeul Antipa, cu mirosul înțepător de naftalină, duminicile petrecute în Parcul Plumbuita, Grădina Zoologică, Teatrul Țăndărică, dar și cum fugeam pe coridoarele Teatrului Bulandra. Îmi aduc aminte de gustul de șerbet servit în vizite, alături de un pahar cu apă rece. Am fost în România și înainte de filmări, pentru casting, și am fost foarte fericită să revin în orașul meu natal. Am vizitat casa părintească și mi-am satisfăcut toate poftele culinare – papanași, brânză de burduf, amandine, produse pe care nu le găsești în Germania.

Actorie. Ești fiica unui actor apreciat, dar cum ai ales tu actoria?

Pentru mine nu a existat niciodată o altă opțiune decât actoria. Nu mi-am închipuit o altă profesie decât asta. Am crescut într-un mediu artistic, la noi în casă veneau artiști, pictori, scenografi, actori, muzicieni, regizori. Poveștile și umorul lor mi-au creat o lume magică, fascinantă, în care mi-am dorit să intru. La botez, m-au ținut în brațe nașii mei, Valeria Seciu și Octavian Cotescu. La 14 ani, i-am mărturisit tatei dorința mea de a deveni actriță. Tata a avut mici remușcări că mi-a prezentat această lume într-o lumină atât de pozitivă și a folosit momentul respectiv să îmi spună că voi întâmpina dificultăți, mai ales ca femeie. Dar decizia mea era luată, iar tata m-a susținut întotdeauna.

Roluri. Care sunt rolurile din teatru și film are au contat cel mai mult pentru tine până acum? Și unde te vedem dacă ajungem în Germania?

Am avut norocul să joc imediat după absolvirea școlii de teatru rolul Antigona, în regia lui Marcus Wunsch. A fost o muncă intensă, care m-a provocat să îmi depășesc limita de confort și mi-a trezit iubirea pentru teatrul antic. În timpul studenției, am jucat într-un film alb-negru de scurtmetraj, adaptare după romanul lui Camus, Străinul. Atmosfera insulei Rüggen la finele verii, cu melancolia și frumusețea ei, mi-a rămas în amintire. Dacă vreți să mă vedeți într-o piesă de teatru, puteți să mă vedeți în Furtuna, în rolul Mirandei, la Landshut.

Berlin. Cum trăiește o actriță tânără în Berlin, orașul atât de căutat pentru arta lui?

Viața culturală din Berlin este extrem de ofertantă. Am un abonament anual pentru toate muzeele berlineze, pe care îl folosesc des. Uneori, mă duc chiar numai pentru o jumătate de oră să revăd o statuie care mi-e dragă. Frecventez cu mare plăcere galerii de artă, printre ele și galeria Plan B. Filmul, teatrul, literatura sunt parte din viața mea de zi cu zi, iar în ceea ce privește filmele românești, avem posibilitatea să le vedem cu ajutorul ICR din Berlin.

Generații. Cum vezi generația ta de actori din Germania, care sunt principalele provocări pentru voi?

Atunci când am intrat în meseria aceasta, era o cu totul altă lume. Digitalizarea însă a schimbat totul rapid și masiv. Fiecare are acum posibilitatea să se promoveze ca actor pe platforma lui.

Family and Friends. Cât timp petreci cu familia și cu prietenii și cum arată acest timp?

Părinții mei locuiesc, din păcate, în München și nu pot să îi văd atât de des pe cât mi-aș dori. Pe de altă parte, sora mea locuiește mai aproape de Berlin, în Leipzig. Ea este pictoriță și ador să o vizitez în atelier. Când îmi permite timpul în Berlin, gătesc împreună cu prietenii mei și stăm ore în șir la povești.

Înapoi în România. Cât de des te întorci în România și unde obișnuiești să mergi?

Încerc să vin o dată pe an în România, de cele mai multe ori în București. Acum trei ani, am fost în Bucovina să vizitez mânăstirile și a fost minunat. Mi-ar plăcea să descopăr mai mult și alte părți ale României, iar una dintre ele este Maramureșul, cu vestitul Cimitir Vesel de la Săpânța.

Micile plăceri. Ce îți place să faci atunci când nu ai nimic de făcut?

Ador plimbările lungi. Berlinul este gigantic și îmi place să fac pe turista în propriul meu oraș. Iubesc să mă duc în magazinul meu preferat de ceai și să îmi bag nasul în cutiile mirositoare. Atunci când vine frigul în oraș, și e cam des, e o plăcere să mă duc să beau o ciocolată caldă cu churros în Charlottenburg.

Inspirație. Care sunt filmele cult pentru tine, care sunt actorii de la care ai învățat?

Părinții mei nu mergeau cu noi în excursii la munte, dar ne-au arătat de devreme filme vechi, cum ar fi 2001: A Space Odyssey al lui Kubrick, Jules and Jim al lui Truffaut, A bout de souffle de Godard, Arizona Dream al lui Emir Kusturica, La Notte al lui Antonioni, L ‘annee dernière à Marienbad al lui Resnais. Din perioada contemporană, două filme mi-au plăcut tare mult: Holy Motors, în regia lui Leos Carax, si The Lobster, al lui Giorgos Lanthimos. De neuitat e și E.T. the Extra-Terrestrial al lui Spielberg, primul film văzut de mine în Germania… Dintre actori, m-au fascinat întotdeauna Isabelle Huppert și Jeanne Moreau, John Malkovich și Gary Oldman.

Foto: HBO

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe glamour.ro