(Interviu) Iosif Paștina: „Cel mai mult mi-a plăcut „inconștiența” cu care am reușit să îl aduc pe Niculae Moromete la mine”

Mă simt mult mai amplificat atunci când joc un rol, simt că tot ce se întâmplă în jurul meu se intensifică, universul personal capătă alte dimensiuni”. La aproape 20 de ani, Iosif Paștina se află în plină ascensiune cu cel mai important rol din cariera sa de până acum și vorbește cu pasiune despre meseria de actor și experiențele de pe platoul de filmare al peliculei Moromeții 2. Am stat de vorbă cu el pentru a afla mai multe despre rolul lui Niculae Moromete direct de la cel care i-a dat viață. 

„Cel mai mult mi-a plăcut „inconștiența” cu care am reușit să îl aduc pe Niculae Moromete la mine.”

Care a fost prima ta reacție când ai primit rolul lui Niculae Moromete?

După ce am aflat că am luat rolul lui Niculae Moromete am fost foarte-foarte fericit. Pe moment nu realizasem ce șansă imensă mi s-a oferit deoarece urma să dau bacul și apoi admiterea la facultatea de teatru și film și eram preocupat de aceste provocări. În orice caz, îmi amintesc că atunci când am aflat, inima a început să îmi bată foarte tare.

Cum te-ai pregătit pentru acest rol și ce ți-a plăcut cel mai mult la el?

Cele mai importante pentru mine, în pregătirea rolului, au fost repetițiile care aveau loc înainte de filmare. Am discutat foarte mult despre scenariu și despre drumul pe care-l urmează Niculae Moromete în acest film. Cel mai mult mi-a plăcut „inconștiența” cu care am reușit să-l aduc pe Niculae Moromete la mine, felul natural în care s-au legat lucrurile în momentul în care am intrat „în pielea personajului”.

Cât de solicitant a fost rolul lui Niculae pentru tine? 

Rolul lui Niculae a fost destul de solicitant pentru mine, fără îndoială. Crescând la oraș mi-a fost greu să-mi imaginez cum ar fi să trăiești la sat. Aici mi-a venit în ajutor platoul de filmare și scenografia bine pusă la punct. Pășind în curtea Moromeților și plimbându-mă prin curțile vecinilor mi-a fost mai simplu să duc acest rol până la capăt.

Care a fost cea mai incredibilă experiență pentru tine de la filmările pentru Moromeții 2? Ce moment ți-a rămas mai adânc în minte?

Categoric secvența în care Ilie Moromete și Niculae Moromete discută despre plecarea mezinului la București. Cred ca este secvența mea preferată, atât de filmat cât și de văzut pe ecran. Pentru mine a fost un moment încărcat de emoție și în care am simțit cea mai intensă legătură cu partenerul de joc, maestrul Horațiu Mălăele.

Ce amintire ai din liceu legată de romanul Moromeții?

După ce am citit romanul la școală știu că am vizionat și filmul la ora de română. L-am urmărit cu toții până la capăt, fără să ne plictisim sau să comentăm – e clar un film foarte bun, un film care-ți captează atenția. Îmi dau seama că este filmul care mi-a introdus lumea satului, mie, unui băiat de oraș – amintirile mele legat de sat, ceea ce am în memorie legat de satul românesc s-au raportat la ceea ce am văzut pe ecran în ziua aceea.

Cum ai descrie experiența de a intra într-un rol?

Nu știu cum să explic exact… Eu, de exemplu, mă simt mult mai amplificat atunci când joc un rol, simt că tot ce se întâmplă în jurul meu se intensifică, universul personal capătă alte dimensiuni.

Dacă ar fi să joci un rol biografic, ce ai alege?

Ar fi interesant să-l interpretez pe Jim Carrey. Atât cu părțile lui pozitive, cât și cu cele negative.

Cum ar arăta echipa perfectă pentru tine? Regizor, scenarist, actori.

În momentul de față echipa perfectă reprezintă echipa pe care am întâlnit-o în proiectul Moromeții 2, fără doar și poate. Sigur, dacă ar trebui să explorez prin imaginația mea și fanteziile mele de actor în formare, cred că mi s-ar părea dincolo de perfecțiune să joc într-un film regizat de Martin Scorsese, alături de Al Pacino.

Care sunt filmele care te-au inspirat și influențat cel mai mult până acum?

Filmul Tatăl fantomă in regia lui Lucian Georgescu – este un film foarte personal și înseamnă foarte mult pentru mine. Sunt multe filme care m-au inspirat și mi-au plăcut mult, acum îmi vin imediat în minte Django Unchained (r. Quentin Tarantino), Mullholland Drive (r. David Lynch) și Son of Saul (r. Laszlo Nemes).

Când ai decis că vrei să devii actor? A existat o alternativă și care ar fi fost ea?

Dintodeauna am vrut să mă fac actor, încă de la vârsta de cinci ani. Ai mei m-au susținut, iar îndoielile pe seama asta au fost prea mici, insuficiente pentru a mă inhiba să urmez o carieră în domeniu. Privind în urmă realizez că nu mi-am pus problema unei alternative, nu mă văd făcând altceva. Nu acum cel puțin.

Pe lângă actorie, ce altceva mai faci cu plăcere?

Era o vreme când cântam la chitară bas destul de des. Acum nu prea mai am timp liber, dar mi-ar plăcea să mă apuc din nou de un instrument.

Tu însuți ești un tânăr actor în ascensiune – ce sfat ai da cuiva la început de drum?

Cred că cel mai important și practic sfat pe care îl am este: mergi la cât mai multe probe de casting! Experiența aceasta este esențială… mai ales pentru că o să pici 90% din ele, dar așa o să înveți cum trebuie să relaționezi cu regizorul și cu restul echipei, cum să fii mai flexibil, cum să accepți refuzul, cum să perseverezi, cum să te descurci în afara zonei de confort. Iar un alt sfat, care cred că se aplică în orice domeniu: nu ceda ușor! Învață din eșecuri cum să devii mai bun, nu înfrânt.

Unde te mai putem vedea?

Dincolo de ecranele de cinema, începând cu 16 noiembrie când se lansează filmul Moromeții 2, mă mai puteți vedea la Teatrul Odeon în spectacolul Hamlet, în regia lui Dragoș Galgoți, pe 25 noiembrie.

 

Foto: Daria Tucă, Vlad Cioplea

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe glamour.ro