A de la Anxietate

Realizez subit că nu mă simt bine. Ceva nu e în regulă, dar nu îmi dau seama ce. Mă opresc din ce fac, inspir adânc, închid ochii și îmi dau seama ca sunt foarte agitată. Cu cât mă gândesc mai mult la agitația din mine, cu atât simt că mi-e mai greu să respir. Nu pot să mă concentrez, mintea îmi fuge într-un milion de locuri deodată și cu cât încerc să raționalizez ce gândesc și ce simt, cu atât mă pierd mai tare. Ah. Ea e.

1 din 13 persoane suferă de anxietate. Iar eu sunt una dintre ele.

De cele mai multe ori, anxietatea mă învăluie fără să-mi dau seama. Vine în valuri, la început mici de nici nu le observi; abia când ți se taie dintr-o dată respirația îți dai seama că a pus stăpânire pe tine. Apoi vine panica, inabilitatea de a-ți controla respirația și senzația că te sufoci. Nu te sufoci de tot, nu e ca un infarct: nu simți durere, nu te sperii că mori. Nu, știi senzația, e chiar mult prea familiară – te sufoci, dar continui să trăiești. Trăiești sufocându-te, zi de zi.

Nu îmi aduc aminte când a fost prima dată când m-am simțit așa, sau când am identificat ceea ce simțeam ca fiind axietate. Nu țin minte nici când a fost ultima zi în care nu am simțit deloc anxietate.

Apare când am emoții, apare când mi-e frică, apare când sunt în locuri aglomerate, apare seara, înainte să mă culc, apare în timp ce mănânc, apare în timp ce fac sex, apare de multe ori împreună cu primul gând când mă trezesc, apare când am mult de lucru, apare când nu am de lucru, apare în vacanțe când mă simt vinovată că nu lucrez. A apărut acum, de când am început să scriu cel de-al doilea paragraf. M-am obișnuit cu ideea că a doua constantă în viața mea va fi mereu anxietatea.

Nu am fost încă la doctor ca să mă tratez de anxietate. Nu pentru că nu cred în doctori sau tratament, sunt sigură că pentru unii oameni fac minuni. Dar când eram în gimnaziu am avut o experiență dezamăgitoare la un psiholog, ceea ce probabil m-a marcat. Ai mei tocmai divorțasera, iar dupa o criză de plâns pe care o făcusem în dimineața în care a trebuit să mă duc la tribunal și să îi răspund unei doamne la întrebări precum: „Cu cine alegi să stai, cu mami sau cu tati?”, „Mami te iubește?”, „Are grijă de tine”, „Mami nu bea?”, au decis să mă ducă la psiholog. Nu m-a deranjat asta, dimpotrivă, mă facea să mă simt, într-un mod ciudat, specială. Dar aveam în mine multă durere și tristețe cu care nu știam ce să fac, iar psiholoaga îmi repeta, obsesiv, la fiecare ședință același lucru: că familia mea e ca un triunghi –  eu sunt Colțul de sus, mami și Tati fiecare au câte un colț de jos. Dacă legătura dintre ei se rupe, nu înseamnă că se rup legăturile dintre mine și ei. Eu știam asta. Știam că parinții mei mă iubesc, dar mă durea că nu se mai iubesc unul pe altul. Pe ei, bineînțeles că nu am vrut să îi mai încarc cu problemele mele, așa că am luat durerea aia și am încercat să o procesez așa cum am putut eu atunci.

A doua încercare a fost bulimia, durerea și, până la urmă, boala, pe care din nou am reușit să o procesez: să o vindec, zi de zi, chiar și azi, chiar și acum – pentru că bulimia și tulburările de alimentație, precum și bolile psihice sunt afecțiuni de care te vindeci câte puțin în fiecare zi.

Dar eu îmi cunosc limitele. Nu știu cum, nu știu când, dar mă cunosc atât de bine încat știu ce și cât pot duce, iar în momentul cand voi simți că nu mă descurc singură, voi apela în mod cert la sprijin calificat.

Faptul că nu am fost până acum la un terapeut, nu înseamnă că nu am făcut terapie. Doar că am făcut terapie eu cu mine. Am vorbit cu mine, am meditat cu mine, am plâns cu mine, m-am îmbrățișat pe mine, până când am învățat să ma iubesc.

Anxietatea este cea mai des întâlnită boală psihică iar studiile arată ca una din 13 persoane suferă din această cauză. Dacă te-ai identificat cu simptomele pe care le-am descris la începutul articolului, ar fi bine să te gândești la limitele tale și la ce poți face pe cont propriu și unde ai avea nevoie de ajutorul unui doctor sau a unui tratament. În același timp, cred că e important de notat că există emoții și există anxietate. E normal să ai emoții îinainte de un examen sau înainte de un interviu de angajare sau în apropierea unui deadline – chiar emoții destul de puternice. Distincția dintre cele doua e foarte importantă – în cazul anxietății episoadele sunt, așa cum am descris, extrem de dese, nu sunt musai cauzate de un episod emoțional și pot fi însoțite de alte simptome (irascibilitate, oboseală, insomnie, probleme de concentrare etc). Însă până să ajungi la o concluzie sau un consult, data viitoare când simți că anxietatea îți dă târcoale, poți încerca să o domolești – iată câțiva pași pare funcționează:

Concentrează-te pe respirație

Controlează-ți respirația. Inspiră și expiră adânc, regulat, golește-ți mintea și numără. Eu de obicei inspir patru timpi, țin patru timpi și apoi expir în alți patru timpi. Cel mai important e să inspiri profund. Dacă faci asta timp de 10 minute și reușești să îți controlezi și gândurile, corpul tau se va relaxa.

Uită-te la un film sau serial

Unii oameni preferă să citească însă eu nu pot: gândurile îmi zboară așa că prefer să mă uit la un serial ușor, cum ar fi Friends, Gilmore Girls, Desperate Housewives sau The Good Wife. Sună pueril, dar pentru mine funcționează de minune – îmi concentrez gândurile la serial iar starea de anxietate dispare încet-încet.

Fă o meditație ghidată

E incredibil cât de ușor poți să ai acces la experiențe noi în ziua de azi: poți cauta sintagma „meditație ghidată” pe Youtube și ai sute de meditații din care poți să alegi. Nu trebuie să ai nici un fel de cunoștințe, trebuie doar să lași scepticismul la ușă și să dai o șansă oricarei strategii sau oricărui exercițiu care are potențialul să te ajute.

Fă sport

Toate studiile arată că sportul e un remediu excelent împotiva stresului și a anxietății. Pe lângă faptul că te ajută să-ți limpezești mintea și generază endorfine, sportul te ajută și să dormi mai bine noaptea (e alt factor foarte important). Pe mine cel mai mult mă ajută înotul.

 

Există mult mai multe de spus despre anxietate. Dar orice șoaptă care prinde curaj să se afirme e un început bun. Să suferi de anxietate nu e o rușine: fruntea sus, recunoaște-ți problema, îmbrățișează-te și cere ajutorul. Nu ești nici defectă, nici ciudată. Ești doar una din 13.

 

Foto: Costruț

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe glamour.ro